Amfetaminele:
Aceste substanţe simpatomimetice sunt derivaţi ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomină efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite şi "amine de trezire" sau "amine tonifiante"

Acţiune şi pericole în caz de abuz:
Creşterea performanţelor şi a capacităţii de efort se face pe seama rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele şi derivaţii lor suprimă senzaţia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzaţia de oboseală este suprimată (ceea ce face ca oamenii surmenaţi să resimtă mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniţi). Capacitatea de gândire este accelerată până la fuga de idei, iniţiativa crescută. Sub influenţa amfetaminelor oamenii vorbesc mai uşor şi sunt mai convinşi de valabilitatea şi originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca de rutină face mai multă plăcere, contradicţiile sunt ignorate mai uşor, iar relaţiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obişnuite cu efectul substanţelor, fenomene adverse deosebit de neplăcute ce umbresc acţiunea stimulatoare: palpitaţii, uscăciunea gurii, dureri de cap, greaţă cu vărsături, nelinişte şi insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la nelinişte maximă şi gândire necontrolată; este posibilă colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stări profunde de inconştienţă (comă). Fără tratament, o intoxicaţie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regulă la deces; medicina de azi cunoaşte însă antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

Preparate înregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin (Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum şi substanţele cu acţiune mai slabă: Meclofenoxat (Helfergin) şi Pyritinol (Encephabol).
Aceste substanţe sunt larg răspândite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure slăbire, respectiv indicate pentru creşterea performanţelor înainte de examen sau în viaţa profesională (de ex. la şoferii de camion).
Expresia americană "speed" a devenit uzuală pentru distribuţia pe piaţa neagră a acestor substanţe.

Forme de consum:
"Speed" este de găsit sub formă de pulbere, ambalat în capsule sau comprimate. În consecinţă, speed poate fi prizat, înghiţit, injectat sau fumat (ice).

Abuz şi dependenţă:
Pentru amfetamine, ca şi pentru majoritatea restului de droguri este valabilă axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regulă, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezintă un sprijin psihic ("o cârjă pentru un suflet bolnav") ce le ajută iniţial să facă faţă mai uşor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substanţe tipice dădătoare de dependenţă, în sensul că doza poate fi crescută rapid şi foarte mult - până la cantităţi care, pentru persoane neobişnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranţa farmacologică este deci mare, dar nu este egală în toate cazurile. Dependentul trebuie să-şi crească din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorită, în acelaşi timp însă doarme din ce în ce mai prost. Dependenţii de amfetamină dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeşte foarte puţin de psihoza acută. El se simte ameninţat şi urmărit de orice persoană necunoscută, are halucinaţii auditive şi este complet derutat.
În cazurile mai puţin grave, dispoziţia persoanei este constant negativă şi tensionată. Euforia iniţială dispare aproape total; chiar şi dozele crescute asigură doar o dispoziţie lamentabilă. Dimineaţa este cea mai neplăcută. Toate mişcările par a necesita un efort uriaş - o reacţie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate în aşa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar şi de dependenţii de opiacee care vor să se euforizeze dimineaţa (în mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenţă, fiind chiar mai eficiente, în această privinţă, decât cocaina).
Combinaţia de amfetamine şi alcool poate provoca în multe situaţii un comportament agresiv nefondat.

Dezintoxicare:
În abstinenţă, este tipică nevoia enormă de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile şi, mai târziu, câte 12 - 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizează foarte încet; chiar şi în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros şi este mai tot timpul abătut.